2020 este un an greu pentru sportul românesc. Provocările sunt uriașe, cum nu au mai fost demult în istoria recentă.
Euro 2020 înseamnă un test atât din punct de vedere sportiv cât și logistic, în timp ce JO de la Tokyo ne vor arată care este starea sportului românesc într-un moment în care nu ne putem gândi că poate exista „mai rău” în ceea ce privește performanța la nivel înalt. Reculul îngrozitor, oglindit de bilanțul tot mai sărac de la ultimele ediții ale Jocurilor ne duce cu gândul la un dezastru greu de închipuit pentru oricine în acest moment.
Dacă nu vom opri căderea progresivă ar trebui ca de la Tokyo să ne întoarcem fără ca imnul României să se audă pe arenele japoneze. Dacă la Atena au fost 8 medalii de aur, la Beijing 4, la Londra 2 și la Rio una, de la Tokyo la câte să ne așteptăm? Iar dacă în urmă cu 16 ani eram imediat în vecinătatea topului primelor 10 națiuni în clasamentul pe medalii, în Brazilia abia am am prins un „onorabil” loc 47.
CITEȘTE ȘI –>> Apel de urgență către ministrul Ionuț Stroe și CNCD! „Cerem intervenția lor!”
Recent, o firmă de statistică și analiză sportivă a efectuat un studiu cu privire la șansele sportivilor pentru fiecare disciplină în parte din programul JO japoneze. Iar estimările nu ne plaseză nici acum în top 30 la fel cum s-a întâmplat și la precedenta ediție a competiției supreme în sportul mondial. Ceea ce coincide și cu previziunile COSR care și-a fixat realist ca obiectiv câștigarea a 4-6 medalii în Japonia. Dacă sunt 7-8 în final, trebuie să deschidem șampania se comentează pe holurile instiuției.
Deși este greu de crezut că putem ajunge și mai jos de atât, ar trebui să luăm „exemplul” vecinilor bulgari, care au intrat și ei într-un tunel fără să mai vadă luminița de la capătul lui. Dacă în 2000, Bulgaria era pe 16 în lume cu 13 medalii câștigate, 16 ani mai târziu salba s-a redus la trei, iar zestrea săracă i-a plasat pe „castraveți” pe poziția a 66-a între națiunile globului. Nu știm ce au făcut ei, ne interesează ce întreprindem noi.
Și parcă în ultimii 4 ani nu ne prea putem lăuda cu eforturi mari făcute pentru îmbunătățirea infrastructurii sportive. Rămâne să ne bazăm pe talentul fiecărui sportiv în parte, pe mobilizarea lor, pe dorința lor de afirmare. Că de îmbogățire nu poate fi vorba, premiile din ziua de astăzi nu sunt nici pe departe suficient de motivante pentru ca mâine tinerii de azi să ia exemplul posibilor campioni de la Tokyo.
CITEȘTE ȘI –>> VIDEO | Scandal uriaș la Acapulco! Răspunsul suburban al lui Kyrgios după ce a fost huiduit de fani
Și dacă ne întrebăm cine ne poate aduce mult dorita medalie de aur (slavă Domnului să fie mai multe!) trebuie să ne uităm la performanțele recente ale oamenilor care fac încă să se vorbească despre România în lume. În 2019 și în acest început de 2020 am aplaudat mai multe rezultate care ne pot da speranțe.
Astfel, Alin Alexuc la lupte greco-romane, Laura Coman la tir și Loredana Toma la haltere au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului continental și merg încrezători că vor da lovitura carierei în vară. Probabil însă cele mai multe iluzii ni le facem în privința Simonei Halep.
Câștigătoare anul trecut la Wimbledon și mai motivată ca niciodată să își încerce norocul la o medalie olimpică, numărul 2 mondial poate merge pe drumul deschis de dublul masculin Mergea/Tecău, care a luat argintul la Rio. Nu în ultimul rând microbiștii vor sta cu sufletul la gură în fața televizoarelor pentru a vedea naționala olimpică de fotbal. După 56 de ani, coincidență sau nu, tot la Tokyo, reprezentativa U23 a României încearcă să ducă mai departe povestea frumoasă începută la Euro 2019, în Italia.
Pe 9 august, atunci când competiția se va încheia vom trage linie, vom găsi explicații ale rezultatelor și ne vom apuca să muncim pentru viitorul ciclu olimpic. Dacă o vom face mândri sau cu capetele plecate vom afla peste mai puțin de 6 luni.
CITEȘTE ȘI –>> Ipoteza care provoacă teamă pentru organizatorii JO de la Tokyo: „Există această posibilitate”
