Detaliile fac diferența!
2017-2018 a fost un campionat disputat până la final. Presărat cu țâșniri rapide și surprinzătoare, din pluton. Botoșani, Iași au sprintat scurt, asemenea cicliștilor în etapele intermediare de ses, din marile tururile ciclistice; au început bine și au dat impresia că vor rămâne în top, au stârnit curiozitatea tuturor. Apoi treptat s-au stins ca și sprinterii din ciclism, în față cațărătorilor, de îndată ce au apărut etapele de urcuș .
Talentata Craiova a tras până la final. Poate împinsă de orgoliul numelui pe care îl poartă, de publicul pătimaș dintr-o zona geografică întreagă ( Oltenia) nu doar dintr-un oraș, de emulația creată odată cu darea în folosință a noii arene , OZN.
Băluță, Mitrita & co, jocă de ceva timp împreună, au crescut în ultimii ani. Iar dacă au avut scăderi, publicul din oraș, cu foame de performanță, trăind încă din memoria momentelor de glorie, i-a ridicat și le-a dat energie.
Craiova însă, dacă te uitai atent ,realizai că încă nu are forță să câștige. Una e să joci din postura de echipa talentată, cu potențial și altă e să joci din postura de favorită, meciuri cu miză, când presiunea este mai mult pe tine. Craiova are un joc spumos, însă mai are nevoie de maturitate, ca să se bată la titlu. Maturitate spun: consistență în joc, mai multă unitate de grup și un plus de forță atât mentală cât și fizică. Dacă va reuși să-și păstreze jucătorii și să câștige meciurile cu echipele mari ( Steaua, CFR, Viitorul, Astra), atunci 90% va câștigă titlul, pentru că știe să joace cu echipele mici.
Meciurile importante, le câștigi cu unitate de grup, prin luptă, prin faptul că alergi mult , te bați pentru fiecare minge și nu cedezi, prin faptul că eși puternic și-ți câștigi duelurile, prin faptul că nu îi dai șansă adversarului și nu neapărat prin spectacol cu multe goluri. Ori Craiova mai are până să ajungă la nivelul asta. Băieții mi-au făcut impresia, în play off ( coincidență sau nu) că odată ce au scos capul și lumea i-a lăudat, au început să joace fiecare pentru el. Relațiile care au funcționat în sezonul regulat, s-au topit, ca în play off să vedem, mai mult acțiuni și rezolvări individuale; fiecare încerca să se facă remarcat individual… și jocul echipei a suferit. La anul, în mod normal ar trebui să joace și mai bine, pentru că au potențial.
Dinamo, un club mare, pe care îl respect, de câțiva ani îmi face impresia că trăiește doar că să bată pe Steaua.
Pentru fotbal, pentru dezvoltarea sănătoasă a fotbalului e bine că Dinamo să fie puternică. Un pol care să contrabalanseze fortă Stelei ( în București) , fortă CFR-ului și a Craiovei la nivel național.
Dinamo avut o creștere consecutivă, câțiva ani, însă anul acesta a dat-o în bară. Prea multe transformări la echipă, ( 3 anterori, conducători, ….) prea multe captete care s-au implicat în luarea deciziilor.
Au fost detalii care au făcut diferența, să ne amintim doar meciul cu Steaua pe Arena Națională, în care au condus cu 2-0 pe Steaua, și au fost egalați în minutul 93 și astfel au pierdut play off-ul.
Campioana s-a ales dintre cele mai puternice 2 echipe , dar foarte diferite, că stil,
Steaua o combinație de tinerețe, inventivitate, orgoliu, experiență și forță ( Budescu, Alibec, Man, Coman, Gnohere, Teixeira, Florin Tănase, au fost susținuți de o linie de mijloc puternică, Pintilii , Filip) , iar CFR experiență , consistentă, forță, agresivitate, și mai puțină inventivitate.
Mureșan, Camora, Hoban, Omrani, Deac, Tucudean, Ioniță…. Exceptându-l pe Culio ( care este un vrăjitor al mingii, însă nu joacă mai bine decât acum câțiva ani) , ceilalți sunt jucători , puternici, de calitate, care pe teren arată mult caracter, aleargă mult, se bat pentru fiecare minge, presează și cum găsesc o breșă, o exploatează . CFR este o echipa care știut să câștige meciurile.
Cred că problema Stelei, în deciderea titlului, anul ăsta a fost că a avut prea multă tinerețe ( Man, Coman, Tănase, Nedelcu, Vlad, …) și mai puțină consistență. Pe lipsa de consistență au pierdut puncte, care au cântărit în final.
CFR a câștigat pentru că a avut mai multă liniște la echipa, o singură mâna forte ( Dan Petrescu) și pentru că s-a concentrate pe un singur obiectiv, câștigarea campionatului, cu orice preț. Nu a contat ce jucător a venit, nu a contat cine a stat pe banca, pentru că Dan Petrescu a fost unicul antrenor, unica minte după care s-a făcut echipa și toată echipa l-a știut de jupân.
La Steaua, vestiarul încă nu a dat semne că-l știe pe Dică de jupân, iar randamentul echipei a fost departe de maxim.
Steaua a pierdut puncte, pentru nu a reușit să gestioneze bine relația cu jucătorii aduși în vară, cu vedetele. Se știe că Budescu, Alibec sunt jucători capricioși… care au nevoie de o atmosfera specială, că să poată să se exprime. Se știe că ei, oricum, nu sunt jucători de anudaranță, care să alerge 90minute, să facă regulat faza de apărare… . Ori de multe ori, 1 gol sau 1 pasă de gol într-un meci, nu sunt suficiente că să câștigi, și Steaua are nevoie mai mult de la jucătorii săi de talent.
Steaua are nevoie să câștige peste tot. La Steaua nu merge că ai dat o pasă bună și un gol, acum 3 etape, și apoi faci 2 egaluri acasă.
La început poți impresiona publicul cu execuții care iau ochii, însă campionatul este un maraton, și publicul vede imediat dacă după km 30 nu mai ești în față și începe să te taxeze, chiar dacă în primii kilometri l-ai încântat.
Rămân la părerea că banca tehnică a Stelei, (conducera administrativă) putea să scoată mai mult din jucătorii săi. Pentru asta era nevoie de o mâna forte. Dar de una, nu de mai multe și de o idee clară. Dacă mergi pe campionat, atunci dai 100%, bagi mereu cea mai bună echipa, nu îl ții pe golgeterul tău, rezervă… și nu mai ai de ce să bagi în teren jucători că să-I vinzi, ca la târg, că strici jocul și pierzi puncte. Gigi Becali a mărturisit că l-a băgat pe Alibec, de multe ori, că să-l vîndă. Treaba asta afectează atmosfera în vestiar, creează nemulțumiri, afectează randamentul echipei.
Pițurcă și Lucescu sunt 2 antrenori care au demonstrat că știu să lucreze cu vedetele și care au obținut rezultate cu vedetele.
După plecarea lui Reghe de la Steaua, jucătorii nu mai progresează și nu-și mai cresc valoarea individual.
Am spus-o de atunci. O să fie greu că Steaua să mai vândă, cum a vândut cu Reghe.
Sigur jucătorii tineri, cresc fizic, își îmbunătățesc tonusul de competiție, jucând, mai pun masă musculară, însă ca exprimare, ca randament în acțiuni, pase decisive, goluri, Man, Coman, Tănase, Benzar,… sunt datori față de Steaua. Teixeira și Budescu au adus puncte importante la Steaua, dar per total nu au arătat că joacă un fotbal mai bun decât în anii trecuți.
Ei toți au nevoie de o mâna forte, cum e Reghe, Dan Petrescu, Pițurcă.
Alibec a venit într-o formă bună, însă a scăzut dramatic…Golofca la fel. În anii trecuți, Tade, Golubovici,… nu au reușit să crească, ca perfomante individuale și în felul asta nu au reușit să ajute echipa. Steaua trebuie să-și pună semne de întrebare și să găsească rapid soluția, dacă vrea să câștige titluri.
Oricum, atunci când în loc de un antrenor, echipa are mai mulți antrenori, și își schimbă strategiile din mers, performanță suferă.
Una peste altă a fost un campionat de un bun nivel, dinamic, alert. Avem încă un fotbal în căutări, din graba patronilor de a obține rezultate oricum, însă sunt semne că fotbalul se așează și la noi. Va mai dura câțiva ani , probabil.
Felicitări Steaua , felicitări CFR pentru cum au luptat. Succes în Cupele Europene!
