În trei zile ne-am schimbat total părerea despre naționala noastră. Ne-am entuziasmat după victoria cu Austria și parcă visam deja că îi subordonăm pe nordici.
Vikingii ne-au trezit la realitate în 180 de minute de coșmar pentru prima reprezentantivă a României. Parcă nimic nu anticipa totuși această desfășurare. Rădoi era omul capabil să crească o nouă echipă cu pretenții pe continent. Mirel primea laude de la toată lumea pentru felul cum transformase naționala și pentru atitudinea insuflată băieților. Totul s-a prăbușit însă ca un castel de cărți când s-a ajuns la meciul de care pe care. Ăla care ne ținea în cursa pentru turneul final găzduit în premieră și la noi în bătătură. Iar vorbele lui Contra au căpătat consistență în al treilea joc al mandatului noului selecționer. „Și la mine la început a fost atmosferă frumoasă” rostea Guriță atunci când noi savuram bucuria tricolorilor din vestiarul vienez.
CITEȘTE ȘI –>> EXCLUSIV | Rădoi, apărat după umilința din Norvegia: ”Nu e vina lui! Aria de selecție e slabă!”
Șocante mi se par și asemănările între meciurile din 2019 ale tricolorilor și cele din această toamnă. Deși vorbim despre alți antrenori și chiar alte distribuții. În fața echipelor cu pretenții mai mereu primim două goluri. Și abia apoi ne trezim după ce adversarul mai ia piciorul de pe pedala de accelerație. Așa s-a întâmplat și în dubla cu Suedia, în meciul cu Spania de pe teren propriu, în cel de anul trecut de la Oslo, iar acum în barajul cu Islanda. Și minutele golurilor primite sunt apropiate. Primul undeva spre sfârșitul primelor 20 de minute, al doilea în jurul minutului 35. Cea mai mare problemă a acestei necalificări vine din faptul că Stanciu & Co chiar ne-au făcut să sperăm după prestațiile de acum o lună.
Și totuși îngrijorarea cea mai mare e alta. Că România a încheiat meicul cu Islanda cu „puștimea” pe teren. În afara lui Tătărușanu, Camora și Keșeru, ceilalți vor mai prinde încă multe campanii sub tricolor. Iar fără o explozie a lor și următoarele turnee finale vor fi compromise. De altfel, cred cu tărie că ar trebui să ne asumăm încă de pe acum ratarea participării la CM 2022. Acolo unde Europa va fi reprezentată de doar 13 națiuni. Puțin mai mult de jumătate decât cele care alocate pentru un turneu final de Euro. Poate vom folosi următoarele preliminarii pentru a crește o națională capabilă să ne facă mândri din 2024 încolo.
Mulți spun că Pușcaș, Ianis și alții din generația care a făcut minunea de la Euro U21 din Italia nu vor putea să își depășească nivelul arătat până acum. Iar alunecarea spre mediocritate este inevitabilă. În curând ne vom mai lăuda doar cu victorii împotriva liliputanilor continentului sau a țaărilor din fosta URSS sau fosta Iugoslavie. Umilința de la Oslo o pun pe seama faptului că echipa a fost căzută după înfrângerea de joi seară și a valorilor inconstebile din tabăra adversarilor, precum Odegaard și Haaland.
Din nou lumea va vorbi despre un moment zero, al adevărului în fotbalul românesc, așa cum a fost în 2001 atunci când seria calificărilor Generației de Aur se oprea în noroiul din Ghencea. Până la urmă ne rămâne doar speranța că 0 va fi în curând și cifra din dreptul neclificărilor la viitoarele competiții majore.
CITEȘTE ȘI –>> Cornel Dinu, reacţie dură la adresa a doi ”tricolori”! ”Ferească Dumnezeu să-l pui să închidă şi o uşă de bancă”
