OPINIE | Dictatura jucătorilor! De ce Pogba nu va fi niciodată Lampard
După ultimul meci ca manager al lui Manchester United, 1-3 în derby-ul cu Liverpool, Jose Mourinho le-a luat apărarea jucătorilor. Vreau să stea în spatele meu, să ştie că eu sunt responsabil – spunea portughezul care nu ştia că vorbeşte pentru ultima oară ca antrenor al lui United.
Mourinho şi-a apărat în permanenţă fotbaliştii şi a răspuns de fiecare dată pe un ton agresiv atunci când jurnaliştii britanici i-au sugerat că ar fi lucrat de vestiar. Pogba, omul care l-a sfidat în mai multe rânduri, nu a ezitat să îl ironizeze într-o postare pe Twitter în ziua despărţirii.
Francezul care părea să fi uitat fotbalul în ultimele luni a renăscut după plecarea lui Mourinho. În trei meciuri, Pogba a înscris de patru ori şi a oferit patru assist-uri, cifre care l-ar face invidios chiar şi pe Messi. L-am văzut în ultimele jocuri sub comanda portughezului şi nu pot uita un moment petrecut pe Old Trafford, la remiza cu Arsenal, scor 2-2. Un adversar a preluat mingea greşit în faţa sa. La o fază la care orice mijlocaş decent din Liga 1 ar fi profitat pentru a-şi pune echipa într-o situaţie de atac, Pogba a preferat să degajeze în tribună şi să îşi proptească umărul în adversar, într-o demonstraţie totală de antifotbal. Prestaţiile de cinci stele ale francezului în cele trei meciuri sub comanda lui Solskjaer îl descalifică, în mod paradoxal. Fiindcă arată că un jucător de 25 de ani, plătit cu 320.000 de euro pe săptămână, a preferat să îşi lucreze antrenorul care l-a călcat pe bătături decât să lupte pentru clubul său.
View this post on InstagramPractice makes perfect, @paulpogba ?
A post shared by Sky Sports (@skysports) on
5-1 cu Cardiff City, 3-1 cu Huddersfield şi 4-1 cu Bournemouth sunt rezultatele obţinute de Manchester United după plecarea lui Jose Mourinho.
Când a ajuns la Chelsea în 2004, după isprăvile reuşite cu FC Porto, Mourinho a întâlnit un vestiar care îi avea ca lideri pe John Terry şi Frank Lampard. La primul discurs în faţa grupului, portughezul le-a spus că sunt jucători remarcabili, dar din păcate nu au câştigat niciodată nimic cu Chelsea. După trei ani, Chelsea era stăpâna fotbalului din Anglia, iar Terry şi Lampard – legende ale clubului. Facebook şi Instagram încă nu existau, iar fotbalul avea încă partea leului în fişa postului unui jucător de fotbal.
Într-una din conversaţiile unu la unu pe care le-a avut cu Pogba, Mourinho i l-a dat ca exemplu chiar pe Frank Lampard, pentru atitudine şi implicarea în jocul echipei sale. Reacţia francezului a fost una de furie şi frustrare. Lampard nu este campion mondial ca mine, ar fi spus Pogba proaspăt întors de la parada de pe Champs Elysees. Din păcate pentru el, nici Pogba nu va fi vreodată o legendă. Nici la United, nici la Juventus şi nici oriunde îl vor purta paşii şi comisioanele de milioane de euro ale impresarului. Pentru că legendele au caracter.
P.S: Departe de a-i plânge de milă lui Mourinho, care a petrecut Crăciunul mai bogat cu 25 de milioane de lire după ce a lăsat United în cel mai negru moment din ultimele două decenii. Orice antrenor va depinde întotdeauna de relaţia cu jucătorii, de felul în care ştie să îşi apropie vestiarul, grupul. Însă acum, mai mult ca întotdeauna, asistăm la o dictatură a celor din urmă. Plătiţi cu salarii obscene, reprezentaţi de agenţi plătiţi cu sume obscene, de sponsori personali care le varsă în conturi milioane de euro, urmăriţi orbeşte de zeci de milioane de fani pe reţelele de socializare, fotbalişti precum Paul Labile Pogba pot destabiliza soarta unui antrenor, a unui club, a unui grup de jucători. Este dictatura jucătorilor.
