Obţinută la capătul unui meci de mare luptă, remiza de la Belgrad este un rezultat preţios pentru prima reprezentativă. Fără o mare experienţă internaţională, mulţi dintre jucătorii lui Contra pot prinde încredere după egalul din Serbia. Aşa au jucat tricolorii, om cu om, în cel de-al doilea meci din Liga Naţiunilor.

Tătăruşanu. A avut mult de muncă în poartă, mai ales în condiţiile în care Serbia a abuzat de centrări în careu. Nu a greşit nicio intervenţie şi şi-a ţinut în priză colegii din defensivă. Greu i se poate reproşa ceva la golurile lui Mitrovic, poate doar mingea respinsă uşor în faţă la şutul lui Kolarov de la faza primului gol al meciului. Prestaţie reuşită a portarului lui Nantes.

Manea. Probabil nu va uita prea curând de Ljajic şi bătrânul Kolarov, care i-au făcut viaţa grea în banda dreaptă a apărării. S-a achitat însă de sarcini şi a scos mingea din apărare cu dezinvoltură.

Bălaşa. A avut o mulţime de intervenţii reuşite în centrul careului, multe dueluri aeriene câştigate, centrări respinse, şuturi blocate. Nu a reuşit să blocheze mingea trimisă de Mitrovic la golul al doilea al sârbilor, dar nu se poate vorbi despre o eroare individuală.

Săpunaru. A reuşit să îl blocheze de multe ori pe Mitrovic, a jucat fără precipitare şi a încercat să transmită siguranţă. Atunci când a fost pus sub presiune a ales soluţiile simple, chiar dacă a fost nevoit să folosească mingi lungi pentru a ieşi din apărare.

Bancu. A avut cea mai grea seară dintre oamenii lui Contra. Prins de multe ori la mijloc între Rukavina şi Tadic în flancul stâng al apărării. De acolo au apărut multe dintre situaţiile periculoase ale sârbilor, însă spre uşurarea lui niciuna dintre ele nu s-a transformat în gol.

Marin. Cu o maturitate excelentă în joc, Răzvan Marin a avut o evoluţie consistentă la Belgrad. Nu a pasat greşit, a ştiut când să accelereze jocul, a găsit întotdeauna soluţii cu mingea la picior.

Anton. La a cincea prezenţă sub tricolor, Paul Anton s-a achitat cu brio de sarcinile sale. A fost cel mai defensiv dintre mijlocaşii centrali ai României. În afară de golul lui Mitrovic şi de şutul lui Matic din final, sârbii nu au creat pericol în zona centrală a terenului.

Stanciu. A arătat că o poziţie mai ofensivă i se potriveşte mai bine la echipa naţională. A transformat cu siguranţă penalty-ul obţinut de Chipciu şi a fost aproape de golul victoriei cu un şut deviat, în finalul întâlnirii. A centrat de la colţul terenului la golul lui Ţucudean. De două ori a întârziat pasa decisivă spre Ţucudean, dar prestaţia sa poate fi considerată ca una reuşită.

Chipciu. Cel mai bun dintre tricolori la Belgrad. Deşi a început meciul cu o fază la care îl putea lăsa pe Drăguş singur cu portarul, Chipciu şi-a dovedit utilitatea până la final. A obţinut penalty-ul care i-a înviat pe români şi s-a luptat în permanenţă cu fundaşii sârbi. A recuperat multe mingi şi şi-a pus coechipierii în situaţii favorabile. Viteza sa i-a forţat pe adversari să îşi ia măsuri de siguranţă în finalul meciului. Chiar şi aşa, pasa sa pentru Mitriţă se putea transforma într-una de gol dacă nu era intervenţia reuşită a portarului.

Alexandru Chipciu a fost cel mai bun „tricolor” la Belgrad.

Drăguş. Titularizarea sa în flancul stâng al atacului a surprins, dar debutul tânărului de 19 ani poate fi considerat un succes. Atacantul Viitorului a jucat cu dezinvoltură şi a fost implicat în joc până la înlocuirea din minutul 60. A arătat că are tupeu atunci când a driblat şi a trimis la poartă din marginea careului sârb. A ţinut bine de minge atunci când a primit-o şi nu s-a sfiit să îşi arate calităţile.

Ţucudean. Evoluţia sa a fost în acord perfect cu nota echipei. După o primă repriză mai ştearsă, a reuşit golul egalării în partea a doua a meciului. De la el a pornit şi acţiunea în care Chipciu a obţinut lovitura de la unsprezece metri. După 2-2 s-a bătut în permanenţă cu fundaşii sârbi şi şi-a ajutat echipa să ţină mingea în terenul advers.