OPINIE | Petrolul şi vinovaţii fără vină!
Petrolul a început prost şi cel de-al treilea sezon în care îşi doreşte să obţină promovarea în Liga 1. Clubul a trecut la sancţiuni împotriva propriilor jucători, însă măsura scoasă dintr-un arsenal al vremurilor îndepărtate nu va rezolva nimic.
Probabil că şi zilele lui Viorel Moldovan la Ploieşti sunt numărate. Un alt antrenor îndepărtat, un alt ţap ispăşitor pentru un club la care, de câţiva ani, lipsa performanţei revine, întocmai ca o metastază care nu poate fi îndepărtată.
Blocând plăţile salariilor către jucători, particularii care şutează în aut de margine din marginea careului nu vor deveni brusc mai buni, iar Mario Bratu nu va începe să semene cu Hagi, după cum neinspirat s-a pronunţat într-un răspuns pe care nimeni nu i-l ceruse la vremea respectivă. Nu motivaţia le lipseşte acestor particulari aduşi din şapte zări, ci valoarea.
Deşi se bate în piept cu un buget nelimitat, conducerea clubului nu a reuşit, timp de trei ani la rând, să creeze un lot care să se bată cu şanse reale la promovare. Cu salarii şi condiţii de Liga 1, particularii aduşi la Petrolul au arătat trei ani la rând ca o adunătură cu care orice antrenor ar fi fost condamnat din start! De la finii lui Stoican şi amintirile lui Marius Stan la jucătorii de culoare şi cei aduşi pe filiere moldovene prevestiţi de Răchită încă de la instalarea lui Costel Lazăr la pupitrul de comandă nu este niciun progres. Nicio strategie clară, nicio idee, nicio construcţie! Doar jucători aduşi pe filierele favorite ale unuia sau altuia! Niciun progres, nici cel mai mic, când vine vorba de organizarea centrului de copii şi juniori!
Degeaba le sunt blocate salariile, degeaba sunt ameninţaţi de suporterii care şi-au pierdut de mult răbdarea. Aceşti „particulari” atât pot să ofere în acest moment! La fel ca şi la rivala Rapid, presiunea poate ajuta doar fotbaliştii valoroşi să dea mai mult. Atunci când nu ai ce arăta, presiunea doar îţi toarnă plumb în ghete. Ei nu au nicio vină!
Cât despre marele CEO, atunci când lumea ajunge să se întrebe dacă promovarea face parte din intenţiile tale reale, în condiţiile în care clubul toacă an de an nişte milioane de euro, trebuie să îţi pui întrebări serioase ca manager al proiectului. Şi încă o întrebare. Unde este transparenţa promisă ca partener finanţator? Sau întâlnirile regulate cu reprezentanţii suporterilor se rezumă la una singură? Am putea să o denumim în termeni corporatişti: ÎNTÂLNIREA ANUALĂ DE DUPĂ RATAREA OBIECTIVULUI!
„Ce soartă pe clubul ăsta! Să fie de treizeci de ani ori pe mâna hoţilor, ori pe mâna proştilor!” – şi-a vărsat mai demult năduful un găzar greu încercat de vremuri. În ce situaţie este acum Petrolul, doar timpul o va spune.
P.S.: Un sfat pentru fanii Petrolului! În ultimii douăzeci de ani, echipa asta a petrecut mai mult de jumătate din timp în ligile inferioare. Dar presiunea a fost întotdeauna mai mare decât la Bayern Munchen…De la Răchită la Rednic, de la Contra la Lucescu, toţi au fost contestaţi într-un moment sau altul, chiar şi în vremuri la care acum orice petrolist râvneşte. Poate nu ar strica mai multă bucurie atunci când pandemia asta blestemată se va termina. Şi vorba cântecului. Şi la bine, şi la rău…
