Mihaela Buzărnescu este, fără îndoială, revelația tenisului românesc în 2018, deși țara are un vârf de lance în acest sport în persoana Simonei Halep, aflată pe locul 1 WTA. Poate și pentru că este acel „underdog”, concurentul pe care puțini mizau că îi va impresiona sau că le va capta măcar câteva minute atenția.
La 30 de ani, Mihaela Buzărnescu este jucătoarea din circuit cu cele mai multe victorii în 2018. Mai mult, ea se află la cea mai bună clasare din carieră, atât la simplu (locul 28 WTA), cât și la dublu (35 WTA). Asta în condițiile în care era pe locul 869 în 2014 și pe poziția 203 în 2016.
‘Michi’ nu avea cum să nu prindă la public: este ambițioasă, modestă, a pornit de jos, fără resurse financiare deosebite și – cel mai important – a depășit multe momente dificile în acest sport, generate de mai multe accidentări grave. Prin urmare, este meniul complet pentru o lecție de viață, dovada vie pentru inspiraționalul „Impossible is nothing”.
Să nu uităm și importanța aspectelor sportive: un forehand superb executat cu mâna stângă, o deplasare excelentă pe teren și abilitatea de a varia loviturile (scurte, slice-uri, loburi).
Un principiu de căpătâi pentru sport este că are un limbaj universal și șterge granițele dintre oameni. Prin urmare, persoane de toate vârstele – dar în special tinerii – îi privesc pe sportivi drept modele de urmat, pentru că se sacrifică și rezistă tentațiilor, iar uneori oferă un exemplu privind modul în care trebuie să te comporți în situații limită în viață.
Dar Mihaela Buzărnescu a mai atras atenția prin ceva: o înlănțuire de ieșiri necontrolate în timpul partidelor. La finele lunii iunie, în turneul pe iarbă de la Eastbourne (Marea Britanie), românca a fost deranjată de mai multe decizii ale arbitrului de scaun și a început să înjure oficialul britanic. O serie de cuvinte greu de reprodus, care au fost înțelese doar de către români. Dar aspectul îngrijorător era că pierduse controlul, iar anxietatea era vizibilă.
Episodul a fost trecut cu vederea destul de repede și pus pe seama nervozității de moment. Dacă urmărești doar zece meciuri de tenis pe an, te poți încadra în acest mod de gândire. ‘Nu știu alții cum sunt’, dar eu am văzut foarte multe partide jucate de către Mihaela în acest an și cred că este vorba despre un tipar, despre un model de comportament. O spun din capul locului că nu este un proces de intenție, ci o aducere aminte a principiilor fundamentale pe care a fost clădit sportul: fair-play, competiție, repudierea violenței ca modus vivendi. Iar limbajul injurios este tot o formă de violență.
Exemplul numărul doi: Wimbledon, turul trei, Mihaela Buzărnescu e aproape de o victorie istorică în fața Karolinei Pliskova (locul 8 WTA). Românca a condus cu 6-3, 4-1, dar a pierdut meciul. O analiză logică spune că experiența cehoaicei în turneele importante a făcut diferența. Există un mare ‘însă’ pentru cei care au urmărit partida! În setul decisiv, Mihaela a căzut din punct de vedere psihic, s-a enervat, a început să vorbească singură, iar acest aspect i-a afectat creativitatea și deplasarea pe teren. Subsecvent, erorile neforțate au venit cu duiumul, deci trebuie să punem experiența superioară a Pliskovei în plan secund. Nu s-a transformat cehoaica într-un tăvălug nemilos, într-un perete inexpugnabil.
Iar declarațiile Mihaelei de după partidă dezvăluie un mecanism nociv din punctul meu de vedere. „Știam că jocul se poate complica dacă nu le fructific (n.a. – șansele) și asta s-a și întâmplat. Din păcate, am slăbit un pic ritmul și nu trebuia să fac chestia asta. Mai bine riscam mai mult. Orice meci de genul acesta este mai greu mental atunci când conduci mai mult de trei sferturi din meci, apoi se întoarce roata„, a spus Buzărnescu.
În aceste afirmații, se remarcă atât ambiția, cât și angoasele româncei. Frustrările unui succes care vine târziu și neașteptat, după o perioadă de suferință mai cuprinzătoare decât momentele de bucurie. Este un adevăr trist care trebuie exprimat! Altfel spus, Mihaela a perceput revenirea Karolinei pe tabela de scor ca pe un lucru ieșit din comun și nedrept. Ca și cum ea era favorita sau, vorba lui Gică Hagi, că rezultatele/performanțele „cântau” cu ea. În prima oră a meciului cu Pliskova, Buzărnescu a arătat un tenis superb, cu lovituri curate și variate… dar un principiu de aur în sport și în viață este că psihicul domină fizicul. Mihaela trebuie să-și reamintească acest principiu, atât pentru ea, cât și pentru urma pe care o lasă în tenis sau pentru mesajul pe care îl transmite.
Marii campioni din tenis au declarat, de-a lungul anilor, că au avut enorm de învățat din înfrângeri și din modul nociv în care se raportau la anumite meciuri (acel ‘mindset’). Pentru că vorbim despre două laturi care necesită șlefuire/îmbunătățire: confortul interior și raportarea la lumea exterioară. Dacă Mihaela Buzărnescu va reuși să fie cea mai bună versiune a ei în aceste două „universuri”, atunci va rămâne în istorie drept una dintre cele mai bune jucătoare de tenis ale României. Potențial există, chiar și la 30 de ani!
