Când vii la echipa națională, ar trebui să dai teste fizice! Forță, viteză, viteză în regim de rezistență, calități motrice esențiale în fotbalul modern. A trecut timpul ăla când te prezentai la lot, doar cu numele, pentru că e limpede, că nu mai avem nume mari și nici rezultate notabile.
Nu mai avem jucători la Barcelona, Galatasaray, Ajax, Eindhoven, Valencia, Koln, Wolfsburg, titulari în Primera, Serie A, Bundessliga, fotbalul nostru nu mai produce că înainte de anii 90, când performanța era politică de stat.
Nu suntem Brazilia și nici nu mai avem forța din ‘94, că să ne batem cu ei, nu suntem Spania, ca tehnicitate și relații de joc, nu suntem Camerun ca forță și agresivitate, atunci trebuie să compensăm cu ceva aceste decalaje: cu organizare și să alergam cât de repede și cât de mult putem.
Mulți se ghidează după idea: Dom’ne și așa avem puțini jucători de talent, dacă și pe ăștia îi scoți din echipă, cu cine mai joci.
Și atunci de ce e mai bună strategia asta:
- Pentru că oricum, de 20 de ani, cu jucători de talent ai pierdut meciuri tari, calificări, deci e limpede că nu aici se face diferența. Măcar pune în lot, fotbaliști de caracter, care își doresc foarte mult să reprezinte România. Poți să pierzi și cu ei, dar măcar știi că ați dat împreună 100%.
Pierzi niște jucători pe moment, pierzi niște meciuri, pe care oricum le pierdeai ( era doar iluzia că rezolvi cu talentul), dar pe termen mediu și lung, câștigi.
În timp, pe un fond sănătos, apar jucători și de talent și pregățiți bine!
2.Pentru că, în primul rând te programează mental, să atingi niveluri superioare, pentru performanță.Iar prin programare mentală și cu lucru susținut în direcția programată, crești inevitabil. Când cresc 11 jucători, crește și echipa. … ori mulți stagnează , și treaba asta nu e bună pentru România, actuală.
3.Pentru că treaba asta te obligă să te disciplinezi, să ai o viață extrasportiva ordonată, să găseșți soluții că să crești.
Selecționerul nu poate să-ți controleze viață persoanală. Fie el Pițurcă, Contra, Lucescu, Iordănescu, Jenei, pentru selectioner, reperul principal este să joci la echipa de club, că să te cheme să reprezinți România.Evident că ești urmărit, monitorizat, la echipa de club, dar că să te bați la nivel ridicat, și să și câștigi, ai nevoie de mai mult decât să joci la echipa de club.
Ori un astfel de program, influențează și modifică în bine, viață personală a internaționalilor, sau cel puțin a celor care vor să reprezinte țara. Pentru că nu poți să îndeplinești parametrii fizici, când vii la lot, dacă tu te duci după manechine și pierzi nopțile la spriț, în timpul săptămânii la echipa de club.
Iar la club, poți să joci și chiar dacă mai pierzi nopți… ai valoare mai mare decât rezerva ta, au investit bani în tine, și trebuie să te bage, te mai scoate echipa la un meci, mai dai un gol și trăiești din asta 3-4 etape… sunt multe chichițe cu care te scoți, însă la lot, totul se vede.
4.Pentru că e mai ușor să crești nivelul atletic, a 50-60 de jucători care compun fondul echipei reprezentative, decât să crești nivelul atletic al unui întreg campionat.
5.Pentru că îi obligi pe jucători să devină mai profesioniști, să fie preocupați de forma lor și să caute soluții de îmbunătățire, iar pe preparatorii fizici de la echipe să se perfecționeze, să găsească soluții de lucru suplimentar, cu jucătorii de lot, ca aceștia să vină în parametrii fizici, în condițiile în care jucătorii sunt încărcați cu meciurile și antrenamentele intense.
6. În esență ești obligat să faci o Selecție realistă!!!
7. Dacă nu ai nivelul tehnic în regim de viteză al Spaniei, Germaniei, Franței, Italiei, atunci să alergi!!! Dacă alergi poți să fii agresiv, dacă nu, nu poți că se termină benzină repede și nici să fluieri nu mai poți.
În fotbalul românesc, că și în Sport, odată cu căderea comunismului, performanța a căzut. Dacă înainte performanța sportivă și nu doar ea, era politică de stat, după 90 nu a mai fost. Societetea în continuă schimbare, a influențat și fotbalul și fiecare a trebuit să se descurce cum poate.
Am mers încă 8 ani, până prin 98, apoi ne-am “consumat” valorile , crescute dinainte de 90 și fotbalul mare, s-a stins.
Au fost ani de haos, iar în haos e greu să crești ceva sănătos, ce crește, crește strâmb, iar treaba asta s-a proiectat inevitabil, și la nivel reprezentativ
Fotbalul ca și economia și societatea românească a trecut prin transformări, valorile s-au disipat, nu s-a mai lucrat sănătos, la copii și juniori și, ca urmare, la seniori au ajuns foarte mulți jucători nepregătiți, cu lacune.
Ei acum trebuie să acopere lacunele, cu multă muncă. Cine își da seama foarte bine, face singur, cine nu, poate fi capacitate prin programe și îndeplinirea unor criterii.
Sunt de părere că cei care sunt chemați la Echipa Națională, trebuie să vină în formă fizică, atletică ireproșabilă.
Pe fondul asta, îți merge și organizarea jocului, crește și nivelul de încredere al echipei, pe fondul asta poți să construiești.
