OPINIE | Egali cu lumea a treia
Nicolae Stanciu a avut dreptate după meciul cu Serbia! Sunt aşteptări prea mari de la echipa naţională. Iar diferenţa dintre nivelul la care ne aflăm şi cel la care ne visăm nu face decât să creeze tensiuni.
Dacă Mitriţă ar fi marcat în minutul 90 la Belgrad, oamenii lui Contra ar fi fost ridicaţi în slăvi. Am fi citit din nou clişee obosite despre momentul în care s-a născut o mare echipă. Aşa suntem noi, românii. Obişnuiţi să facem tragedii din semieşecuri şi să celebrăm peste măsură victoriile conjuncturale.
Împărţind cele 55 de echipe de pe continent în patru grupe valorice, Liga Naţiunilor are un mare merit. A rezolvat în mod oficial problema apartenenţei noastre la lumea a treia a fotbalului. Da, aici suntem. Iar primele două meciuri din Divizia C a fotbalului continental arată că aici ne este locul. Despre Daum s-a spus că ar fi îngropat echipa naţională. Fără a-i lua apărarea neamţului, el preluase o echipă care nu a fost în stare să îşi creeze o ocazie de gol cu Albania la EURO 2016. Contra a avut şansa unui şir lung de meciuri amicale sau fără miză. Ne-am iluzionat cu perspectiva unui „suflu nou” la echipa naţională, însă rezultatele sunt cam aceleaşi. Nu ştim să atacăm, iar fotbalul din teren este traducerea fidelă a neaoşului „haida, haida!” care se aude de pe bancă. Adică o sforţare permanentă, dar haotică, cel puţin prin comparaţie cu uşurinţa sârbilor de a aduce mingea în careul nostru, ca să ne raportăm doar la ultimul meci.
Apropo de teoria suflului nou, a grupului reunit şi a plăcerii regăsite de a veni la echipa naţională, niciun mesaj dintre cele transmise de unul sau altul dintre tricolori nu este mai ipocrit. Atunci când spun asta, Chiricheş şi ai săi coechipieri spun de fapt că în trecut îşi pierduseră cheful, erau dezbinaţi şi nu mai veneau cu plăcere! Dar şi în mandatul lui Daum auzeam despre cum vom câştiga următorul meci şi despre cum jucătorii îşi dau viaţa pe teren.
Îl cred pe Stanciu. Şi cu Muntenegru, şi cu Serbia, tricolorii au dat totul pe teren. Dar îi dau dreptate şi atunci când spune că aşteptările sunt prea mari. Suntem în lumea a treia şi nici măcar aici nu suntem cei mai buni. Nu are rost să dăm vina pe absenţa spectatorilor, pe incapacitatea lui Daum de a aduce un „suflu nou” sau pe tactica defensivă a Muntenegrului. Până când nu vom accepta realitatea, nu vom putea să ne bucurăm de o remiză glorioasă la Belgrad sau de o luptă surdă cu Muntenegru. Nu vom câştiga grupa din Liga Naţiunilor şi, probabil, vom mai face egaluri în lumea a treia. Fiindcă suntem egali cu lumea a treia, indiferent de numele selecţionerului.
