Dincolo de suferinţa fără margini provocată de derapajul, la propriu şi la figurat, al fiului său, se pune problema în ce măsură este Gino Iorgulescu responsabil de tragedia care a avut loc duminică noapte.

Extrapolând definiţia juridică a culpei, şeful LPF poate fi moral acuzat de omor din culpă, într-o crimă care a lăsat doi copii fără tată.

„Culpa simpla sau greseala exista atunci cand autorul faptei nu prevede rezultatul socialmente periculos desi putea si trebuia sa-l prevada. In continutul ei obiectiv culpa consta in incalcarea sau omiterea unei obligatii, iar subiectiv, in trebuinta si in posibilitatea realizarii acesteia” – este definiţia juridică a culpei.

Gino Iorgulescu putea şi trebuia să prevadă că a creat o bombă socială. Alimentată cu alcool sau droguri şi accelerată de senzaţia că este deasupra legii. Când copilul scăpat cu greu de un dosar penal complicat primeşte drept recompensă un Aston Martin de 300.000 de euro, se poate vorbi despre un gest inconştient.

Sigur că nimeni nu îşi doreşte să aibă parte de suferinţa de care au parte cele două familii. Nici cea a victimei nevinovate, nici cea a tatălui care îşi vede copilul zbătându-se între viaţă şi moarte. Însă vinovăţia lui Gino Iorgulescu, prin felul în care a gestionat un tânăr cu probleme reale, nu poate fi trecută cu vederea.

Dacă tânărul Mario nu ar fi derapat în noaptea de duminică? Dacă ar fi fost doar oprit de un echipaj de poliţie. Să fiţi convinşi că tatăl ar fi făcut tot posibilul să îl scape de consecinţă. Un permis de conducere suspendat ar fi fost cea mai probabilă urmare….Însă bomba ar fi rămas în continuare amorsată! Dacă în maşina aflată pe celălalt sens s-ar fi aflat o întreagă familie?

În 2014, Mark Harper, Secretarul britanic pentru Imigraţii, şi-a dat demisia atunci când s-a aflat că bona angajată nu avea toate formele legale în regulă pentru a munci în Marea Britanie. Nu a aşteptat un verdict, ci a făcut-o direct, pentru ca situaţia sa să nu afecteze la nivel de imagine întregul cabinet. Sigur, Anglia nu este România, şi nici Liga un portofoliu ministerial. Însă ar fi rezonabil un pas înapoi şi din partea lui Gino Iorgulescu? În ce măsură este capabil omul Iorgulescu să reprezinte acum interesele celor 18 cluburi din Liga 1?