OPINIE | Barză, varză, viezure, mânz, Camora!

Aşa cum era de aşteptat, convocarea lui Mario Camora la echipa naţională a stârnit reacţii vehemente. În numele patriotismului, ultraşii îl contestă pe Mirel Rădoi, ameninţă cu proteste şi îi urează viaţă scurtă la prima reprezentativă.

Îmi iubesc şi ţara, vibrez şi pentru echipa naţională. Şi încerc să asimilez într-un fel revolta ultraşilor, dar nu reuşesc sub nicio formă. Nu pot pricepe ce atingere aduce sentimentului naţional un 11 cu Mario Camora în loc de Nicuşor Bancu!

Reacţiile împotriva selecţionerului, care a convocat un cetăţean român la echipa României, îmi par mai mult o formă de naţionalism de paradă decât de manifestare a patriotismului. Camora a primit cetăţenia română după mai bine de zece ani în care a jucat la o singură echipă. Este stabilit în România, a jurat credinţă ţării care l-a adoptat. Dacă cineva contestă dreptul lui de a fi selecţionat, aceea persoană contestă practic Constituţia României. Sau dreptul oricui de a primi cetăţenia română.

Probabil, dacă tribunele nu ar fi închise din nefericire în această perioadă, ultraşii români şi-ar exprima şi mai clar sentimentele faţă de convocarea lui Camora. Probabil, dacă ar fi fost stadioane şi pagini de Facebook pe atunci, Carol I, omul care a dus România cei mai mulţi paşi înainte în întreaga ei istorie, ar fi fost şi el contestat. Mai mult ca sigur, Camora ar fi fost sau va fi huduit de o jumătate de peluză sub scutul sentimentului naţional! Iar torţele vor zbura spre gazon într-o manifestare a patriotismului nobil.

Fotbalistic vorbind, nu încape discuţie. Camora este cea mai bună soluţie pentru postul de fundaş stânga dintre cetăţenii români. Iar Camora este cetăţean român! Dacă cineva vrea, poate contesta legile şi Constituţia României, care permit obţinerea cetăţeniei oricui nu este pui de dac veritabil. Dar să îi faci urări lui Rădoi ilustrate cu steagul Islandei, mi se pare o nedreptate la fel de mare precum cea presupusă a fi naturalizarea lui Mario Camora.

Dacă erau la fel de naţionalişti, germanii i-ar fi contestat pe Klose şi Podolski, iar francezii pe armeanul Djorkaeff, algerianul Zidane şi argentinianul Trezeguet, printre mulţi alţii. Nişte dezorientaţi! Din fericire, noi conducem la capitolul naţionalism! Noi nu ne vindem ţara!