Fostul internaţional Ilie Balaci a murit, duminică, la Craiova, la vârsta de 62 de ani, aparent în urma unui accident vascular cerebral sau al unui infarct.

Vestea șocantă i-a luat prin surprindere pe toți iubitorii de fotbal din România. Ieri, mesajele de condoleanțe au curs valuri, atât pe rețelele de socializare cât și prin intervențiile telefonice, în direct, la televiziunile din România.

După ce ieri, personalități importante din fotbalul românesc ca Gheorghe Hagi, Gică Popescu, Dumitru Dragomir, Alexandru Boc, Emil Săndoi, Ciprian Marica, Mircea Lucescu, Nicolae Ungureanu, Mihai Stoica, Marcel Pușcaș sau Sorin Cârțu au deplâns moartea celebrului Ilie Balaci, a venit rândul unui alt nume mare al fotbalului autohton să își arate dezamăgirea și tristețea în cazul tragediei ce a lovit familia fostului component al Craiovei Maxima.

Citește și VIDEO | Anchetă de amploare după moartea lui ILIE BALACI! Care sunt suspiciunile

Ladislau Boloni, fostul mare internațional român, actualmente tehnicianul formației belgiene Antwerp a primit terbila veste prin e-mail. Fost coleg de cameră la echipa națională cu Balaci, Boloni a ținut să-i aducă un ultim omagiu bunului său prieten.

Loți a transmis opiniei publice din România o scrisoare emoționantă despre cel care a fost supranumit ”Minunea Blondă” a fotbalului românesc:

„E vineri seară şi mă plimb într-un parc din Anvers. Copaci seculari mi-au întins pe cărare un covor auriu.

-Păi, da, trece vremea, dar de ce sunt aşa nostalgic? Suntem de abia în octombrie, şi, oricum, mâine e sâmbătă şi am meci. Asta e ce contează!

Îmi alungam eu gândul un pic amărui legat de timpul care, chiar dacă agale, trece implacabil. Tocmai dădeam să intru în casă, când printre coroanele copacilor am zărit o stea căzătoare ce brăzda tăcută cerul. Gonea strălucitoare lăsând în urma ei o coamă blondă. O găseam frumoasă, dar şi foarte, foarte tristă. Şi de neînţeles.

-De ce trebuie să dispară o stea? O fi vreun semn? Are vreo legătură cu meciul? Prezice ceva bun sau rău?

Mi-am amintit de coada incandescentă a stelei şi înainte de meci. De altfel, am câştigat şi chiar dacă am adormit târziu, am dormit bine. Dimineaţa, computerul mă anunţă că am primit un mesaj. Arunc o privire. Un amic din Târgu Mureş. Sigur mă felicită pentru victorie. Cum a făcut-o deja de atâtea ori. Într-un cuvânt: „Felicitări!”. Acum, însă, mesajul a fost ceva mai lung şi cumplit: „A murit Ilie Balaci. Dumnezeu să-l odihnească!

-Ţi s-a întâmplat ceva?, m-a întrebat soţia. N-am răspuns, doar i-am arătat mesajul.

-Vai, Doamne!, a spus încremenită.

Îmi sună mobilul. Pe ecran, numele unui jurnalist. Apoi, al altuia. Apoi, o televiziune şi încă o televiziune. Cel mai bine aş azvârli telefonul pe fereastră. Nu le răspund, doar stau tăcut în faţa calculatorului. Ştiu ce vor să întrebe şi ce vor să publice. Dar ce le-aş putea spune într-un astfel de moment? Că mă doare? Că a fost mare? Că mi-a fost prieten? Că…? Tac.

Tastez încet la computer răspunsul la mesajul primit de la Târgu Mureş:

-Ilie n-a murit! Stelele nu dispar, doar gonesc mai departe pe cer”.