Bogdan Lobonţ: ”Încerc să-mi clădesc fundaţia”. Dorința cea mai mare a celui poreclit ”Pisica”

Amicalul dintre România și Finlanda va fi unul special. La 40 de ani, Bogdan Lobonț a decis să se retragă, partida de pe 5 iunie, de la Ploiești, ora 20:30, fiind ultima pentru omul care a jucat în carieră pentru Corvinul Hunedoara, Rapid Bucureşti, Ajax Amsterdam, Dinamo Bucureşti, Fiorentina şi AS Roma.

Bogdan Lobonţ a declarat, luni, într-o conferinţă de presă, că în perioada următoare intenţionează să-şi „clădească fundaţia” pentru a ajunge antrenor:

„Împreună cu staful echipei naţionale am luat în calcul toate scenariile posibile. În funcţie de ceea ce va fi mâine, o să luăm decizia cea mai bună. Am luat în calcul orice scenariu. Eu mă bucur că sunt aici. Am primit multe telefoane, i-am luat pe mulţi prin surprindere cu decizia mea. Dar acest lucru trebuie să se întâmple.

Ce se va întâmpla de poimâine? Eu încerc să-mi clădesc fundaţia. Mi-am dorit înainte de a fi junior să ajung antrenor. Eu am învăţat de la fiecare. De la Mircea Lucescu am învăţat că modul în care te comporţi în afara terenului influenţează viaţa ta de jucător. E un mod de a trăi, e o lecţie importantă.

Nu ştiu dacă voi fi antrenor, dar cu siguranţă mă văd antrenor. E prematur să spun acum ce echipă mi-aş dori să antrenez. Rămâne de văzut cum va fi antrenorul Bogdan Lobonţ, trebuie să gestionezi un lot de jucători, un staff, suporterii. Practic toată energia trebuie să fie multiplicată la acest număr de persoane”, a declarat Lobonţ.

Cariera lui Lobont în trei cuvinte: ”Pasiune, dăruire şi perseverenţă”

Lobonț şi-a caracterizat cariera în trei cuvinte: „Trei cuvinte? Pasiune, dăruire şi perseverenţă. Am închis un sezon cu multe episoade. Las în spate o pagină importantă de istorie, am întors pagina şi pornesc la alta. Trebuie să o umplu. Aşa cum au procedat alţii cu mine, voi face şi eu.

Fiecare zi pe care am petrecut-o în cantonamentul echipei naţionale, fiecare jucător cu care am petrecut timp aici, a contat. De la fiecare am avut de învăţat câte ceva şi asta vreau să fac şi eu în continuare. Normal că îmi amintesc debutul, în 1997, cu Andorra.

Pe primul loc aş pune egalul cu Olanda, de la Constanţa, unde am făcut un pas important pentru Euro. Eu am încercat să trăiesc momentul tot timpul. Echipa naţională mi-a dat totul, câţi jucători nu-şi doresc să îmbrace tricoul naţionalei? E o mare onoare. E o luptă continuă”, a concluzionat cel poreclit ”Pisica”.